Introducere

Acneea vulgară este una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice, afectând aproximativ 80–90% dintre adolescenți și un număr semnificativ de adulți tineri. Deși nu reprezintă o boală gravă din punct de vedere medical, acneea poate avea un impact important asupra calității vieții, prin afectarea aspectului fizic și a stimei de sine. Apariția leziunilor este rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori, inclusiv secreția excesivă de sebum, hiperkeratinizarea foliculară, proliferarea bacteriei Cutibacterium acnes și inflamația locală. Tratamentul trebuie individualizat în funcție de severitatea afecțiunii și presupune o combinație între măsuri de îngrijire, tratament medicamentos și educația pacientului.

Ce este acneea vulgară?

Acneea vulgară este o afecțiune inflamatorie cronică a unității pilosebacee, caracterizată prin apariția comedoanelor, papulelor, pustulelor, nodulilor și, în formele severe, a chisturilor și cicatricilor.

Leziunile apar cel mai frecvent la nivelul:

  • feței;

  • frunții;

  • bărbiei;

  • toracelui superior;

  • spatelui;

  • umerilor.

Boala debutează, de regulă, în perioada pubertății, dar poate persista sau poate apărea pentru prima dată și la vârsta adultă.

Cauzele și mecanismele apariției acneei

Acneea este o afecțiune multifactorială, în care sunt implicate patru mecanisme principale.

1. Secreția excesivă de sebum

În perioada pubertății, hormonii androgeni stimulează glandele sebacee, determinând producerea unei cantități crescute de sebum. Excesul de sebum favorizează obstrucția foliculilor și dezvoltarea leziunilor acneice.

2. Hiperkeratinizarea foliculară

Celulele epiteliale ale canalului folicular se descuamează excesiv și blochează eliminarea sebumului, ducând la formarea comedoanelor deschise (puncte negre) și închise (puncte albe).

3. Proliferarea bacteriei

Cutibacterium acnes

Cutibacterium acnes face parte din microbiota normală a pielii, însă în condițiile obstrucției foliculare se multiplică excesiv și contribuie la apariția inflamației.

4. Inflamația

Răspunsul inflamator determină apariția papulelor, pustulelor și nodulilor, fiind responsabil și de riscul dezvoltării cicatricilor permanente.

Factori favorizanți

Printre factorii care pot influența apariția sau agravarea acneei se numără:

  • predispoziția genetică;

  • modificările hormonale (pubertate, sindromul ovarelor polichistice, sarcină);

  • utilizarea unor medicamente (corticosteroizi, litiu, unele anticonvulsivante);

  • produse cosmetice comedogene;

  • stresul psihologic;

  • frecarea repetată a pielii (măști, căști, echipamente sportive).

Rolul alimentației este încă studiat, însă unele cercetări sugerează că dietele cu indice glicemic ridicat și consumul excesiv de produse lactate pot agrava acneea la anumite persoane.

Manifestări clinice

Acneea poate prezenta diferite tipuri de leziuni:

  • comedoane deschise;

  • comedoane închise;

  • papule;

  • pustule;

  • noduli;

  • chisturi;

  • cicatrici postacneice;

  • hiperpigmentare postinflamatorie.

În funcție de severitate, acneea poate fi clasificată în:

  • ușoară;

  • moderată;

  • severă.

Tratamentul acneei

Tratamentul este stabilit în funcție de tipul și severitatea leziunilor.

Tratamentul topic

Pentru formele ușoare și moderate sunt recomandate:

  • peroxid de benzoil;

  • retinoizi topici (adapalen, tretinoin);

  • acid azelaic;

  • antibiotice topice (clindamicină, eritromicină), utilizate în asociere cu peroxidul de benzoil pentru reducerea riscului de rezistență bacteriană.

Tratamentul sistemic

În formele moderate și severe pot fi indicate:

  • antibiotice orale (de exemplu, doxiciclină sau limeciclină);

  • contraceptive hormonale combinate, în anumite cazuri la femei;

  • spironolactonă, în situații selectate;

  • izotretinoin oral, rezervat formelor severe, nodulo-chistice sau rezistente la tratament și administrat exclusiv sub supraveghere medicală din cauza riscului de reacții adverse, inclusiv efecte teratogene.

Recomandări farmaceutice

Farmacistul are un rol important în consilierea pacientului cu acnee.

Se recomandă:

  • utilizarea produselor dermato-cosmetice non-comedogene;

  • curățarea delicată a pielii de două ori pe zi;

  • evitarea stoarcerii leziunilor acneice;

  • utilizarea zilnică a unei creme cu factor de protecție solară (SPF), mai ales în timpul tratamentului cu retinoizi sau acizi exfolianți;

  • respectarea schemei terapeutice prescrise;

  • informarea pacientului că ameliorarea poate apărea după 6–12 săptămâni de tratament.

Farmacistul trebuie să avertizeze pacientul asupra posibilelor reacții adverse, precum uscăciunea, descuamarea, iritația sau fotosensibilitatea și să recomande produse hidratante adecvate.

Îngrijirea pielii în acnee

Îngrijirea corectă a pielii completează tratamentul medicamentos.

Se recomandă:

  • produse de curățare blânde;

  • creme hidratante non-comedogene;

  • fotoprotecție zilnică;

  • evitarea produselor cosmetice grase;

  • demachierea completă înainte de culcare.

Complicații

În lipsa tratamentului adecvat, acneea poate determina:

  • cicatrici atrofice sau hipertrofice;

  • hiperpigmentare postinflamatorie;

  • impact psihologic important (anxietate, depresie, scăderea stimei de sine);

  • afectarea calității vieții.

Rolul farmacistului

Farmacistul contribuie la:

  • alegerea produselor dermato-cosmetice potrivite;

  • consilierea privind utilizarea corectă a tratamentelor topice;

  • identificarea reacțiilor adverse;

  • promovarea aderenței la tratament;

  • orientarea pacientului către medicul dermatolog în cazurile moderate, severe sau rezistente la tratament.

Concluzii

Acneea vulgară este o afecțiune dermatologică frecventă, determinată de interacțiunea dintre secreția excesivă de sebum, hiperkeratinizarea foliculară, proliferarea bacteriei Cutibacterium acnes și inflamație. Tratamentul trebuie individualizat în funcție de severitatea bolii și combină măsuri de îngrijire a pielii, tratament medicamentos și educația pacientului. Farmacistul are un rol esențial în consilierea pacienților, promovarea utilizării corecte a medicamentelor și creșterea aderenței la tratament, contribuind astfel la obținerea unor rezultate terapeutice optime și la prevenirea complicațiilor.

Bibliografie

  1. Gollnick HPM, Zaenglein AL, et al. European Evidence-based (S3) Guideline for the Treatment of Acne. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology.

  2. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Acne vulgaris: management. NICE Guideline NG198.

  3. American Academy of Dermatology. Guidelines of Care for the Management of Acne Vulgaris. Journal of the American Academy of Dermatology.

  4. Zaenglein AL, Pathy AL, Schlosser BJ, et al. Guidelines of care for the management of acne vulgaris. Journal of the American Academy of Dermatology. 2016;74(5):945–973.

  5. Bolognia JL, Schaffer JV, Cerroni L. Dermatology. 4th ed. Elsevier.

  6. Kang S, Amagai M, Bruckner AL, et al. Fitzpatrick’s Dermatology. 9th ed. McGraw-Hill Education.

  7. World Health Organization (WHO). Model List of Essential Medicines – medicines used in dermatology.

  8. European Academy of Dermatology and Venereology (EADV). Clinical Practice Guidelines for Acne Management.