Introducere
Electrocardiograma (ECG) este o investigație fundamentală în evaluarea activității electrice a inimii. ECG-ul standard înregistrează activitatea electrică pe o perioadă scurtă, de regulă aproximativ 10 secunde, ceea ce poate limita identificarea tulburărilor de ritm care apar intermitent. În aceste situații, monitorizarea ECG ambulatorie permite înregistrarea activității cardiace pe o perioadă mai lungă, crescând posibilitatea surprinderii episoadelor aritmice [1].
Holterul ECG de tip plasture reprezintă o dezvoltare tehnologică a monitorizării ambulatorii. Acesta constă într-un dispozitiv compact, prevăzut cu electrozi integrați într-un suport adeziv, aplicat direct pe pielea toracelui. În funcție de model, înregistrarea poate fi continuă timp de mai multe zile, unele dispozitive fiind destinate monitorizării pentru o perioadă de până la 14 zile [1].
Utilizarea acestor dispozitive răspunde nevoii de monitorizare prelungită, confortabilă și compatibilă cu activitățile zilnice ale pacientului. Ele sunt deosebit de utile în investigarea simptomelor episodice, precum palpitațiile, amețelile sau episoadele de lipotimie, atunci când se suspectează o cauză aritmică.
Definiție și principiu de funcționare
Holterul ECG de tip plasture este un sistem de monitorizare electrocardiografică ambulatorie care utilizează electrozi integrați într-un dispozitiv adeziv pentru a capta semnalele electrice generate de activitatea miocardului.
Principiul de funcționare este similar celui al monitorizării Holter clasice: diferențele de potențial electric de la nivelul suprafeței corporale sunt captate de electrozi, transformate în semnal electrocardiografic și înregistrate pentru analiză ulterioară. În funcție de configurație, dispozitivul poate utiliza una sau mai multe derivații ECG [1].
Componentele principale pot include:
Electrozi integrați, care captează activitatea electrică a inimii.
Suport adeziv, care menține dispozitivul în contact cu pielea.
Unitate electronică de achiziție și stocare, care prelucrează și înregistrează semnalul.
Buton pentru marcarea simptomelor, disponibil la anumite modele, care permite pacientului să semnaleze momentul apariției unei manifestări.
Software de analiză, utilizat pentru identificarea automată a unor evenimente și pentru examinarea traseelor de către personalul medical.
Unele dispozitive transmit datele fără fir, în timp ce altele stochează înregistrarea pentru descărcare și analiză după încheierea monitorizării. Caracteristicile diferă în funcție de producător și de model.
Indicații clinice
Holterul ECG de tip plasture poate fi recomandat de medic în următoarele situații:
1. Investigarea palpitațiilor
Palpitațiile reprezintă percepția conștientă a bătăilor inimii, care pot fi resimțite ca rapide, puternice, neregulate sau ca pauze între bătăi. Deoarece aceste manifestări pot apărea episodic, monitorizarea prelungită poate facilita corelarea simptomelor cu ritmul cardiac înregistrat.
2. Detectarea fibrilației atriale
Fibrilația atrială este o aritmie caracterizată prin activitate electrică atrială dezorganizată și un ritm ventricular adesea neregulat. Episoadele pot fi asimptomatice sau intermitente, iar monitorizarea prelungită poate contribui la identificarea acestora. Confirmarea diagnosticului trebuie să se bazeze pe înregistrarea ECG și pe evaluarea medicală, nu exclusiv pe o alertă automată a dispozitivului [2].
3. Identificarea altor aritmii
În funcție de calitatea înregistrării și de caracteristicile tehnice ale dispozitivului, pot fi identificate extrasistole atriale sau ventriculare, episoade de tahicardie, bradicardie și anumite tulburări de conducere.
4. Evaluarea simptomelor de tip sincopă sau presincopă
În cazul episoadelor de pierdere tranzitorie a conștienței sau de senzație iminentă de leșin, monitorizarea poate ajuta la stabilirea unei posibile relații între simptome și modificările ritmului cardiac. Alegerea dispozitivului și a duratei de monitorizare depinde de frecvența episoadelor și de evaluarea clinică.
5. Evaluarea eficienței tratamentului
În anumite situații, monitorizarea ECG ambulatorie poate fi utilizată pentru evaluarea controlului ritmului sau al frecvenței cardiace sub tratament și pentru investigarea unor simptome persistente. Indicația și metoda de monitorizare sunt stabilite individual de medic [1, 2].
Modalitatea de aplicare și desfășurarea monitorizării
Aplicarea Holterului ECG de tip plasture este, în general, simplă și neinvazivă. Procedura presupune următoarele etape:
Pregătirea pielii: zona toracică este curățată și uscată, iar părul poate fi îndepărtat local dacă este necesar pentru o aderență corespunzătoare.
Aplicarea dispozitivului: plasturele este fixat pe torace în poziția recomandată de producător sau de personalul medical.
Începerea înregistrării: dispozitivul este activat conform instrucțiunilor specifice modelului.
Desfășurarea activităților cotidiene: pacientul își continuă activitățile obișnuite, respectând restricțiile privind apa, efortul fizic și manipularea dispozitivului.
Notarea simptomelor: dacă apar palpitații, amețeli sau alte manifestări, pacientul notează ora și activitatea desfășurată ori utilizează butonul de eveniment, dacă acesta este disponibil.
Încheierea monitorizării: dispozitivul este îndepărtat conform instrucțiunilor, iar datele sunt transmise sau descărcate pentru analiză.
Durata monitorizării variază în funcție de model și de indicația clinică. Dispozitivele de tip plasture pot permite înregistrări de mai multe zile, unele fiind concepute pentru perioade de până la 14 zile [1]. Nu toate modelele sunt impermeabile, astfel încât instrucțiunile privind dușul, înotul și activitatea fizică trebuie verificate înainte de utilizare.
Avantajele Holterului ECG de tip plasture
Unul dintre principalele avantaje este confortul oferit pacientului. Designul compact și integrarea electrozilor reduc necesitatea cablurilor și a componentelor externe caracteristice unor sisteme Holter convenționale.
Alte avantaje includ:
Monitorizare prelungită: crește probabilitatea surprinderii aritmiilor intermitente care nu apar în timpul unei înregistrări ECG de scurtă durată.
Libertate de mișcare: dispozitivul poate fi mai ușor de purtat în timpul activităților cotidiene.
Aderență potențial mai bună: formatul compact poate favoriza acceptarea și respectarea perioadei de monitorizare.
Corelarea simptomelor cu traseul ECG: notarea orei simptomelor poate ajuta la identificarea unei eventuale relații cu modificările ritmului.
Analiză computerizată: algoritmii software pot facilita identificarea evenimentelor suspecte, care necesită ulterior verificare medicală.
Monitorizarea mai îndelungată este deosebit de relevantă atunci când manifestările sunt rare sau imprevizibile. Totuși, creșterea duratei de înregistrare nu garantează detectarea tuturor evenimentelor și nici stabilirea automată a diagnosticului [1].
Limite și dezavantaje
În pofida avantajelor, Holterul ECG de tip plasture prezintă anumite limitări.
În primul rând, multe dispozitive înregistrează una sau două derivații ECG, spre deosebire de electrocardiograma standard cu 12 derivații. Din acest motiv, ele nu oferă aceeași perspectivă asupra activității electrice cardiace și nu pot înlocui ECG-ul standard atunci când este necesară o evaluare diagnostică în 12 derivații.
În al doilea rând, calitatea semnalului poate fi afectată de mișcare, transpirație, contactul necorespunzător dintre electrozi și piele sau desprinderea parțială a plasturelui. Artefactele pot îngreuna interpretarea și pot conduce la clasificarea eronată a unor evenimente de către algoritmii automați.
Alte limite sunt reprezentate de:
iritația cutanată sau reacțiile locale la adeziv;
necesitatea respectării instrucțiunilor specifice pentru apă și efort fizic;
costurile și disponibilitatea dispozitivelor;
dependența de analiza ulterioară a datelor;
imposibilitatea excluderii tuturor aritmiilor pe baza unui rezultat normal.
De asemenea, unele modele nu asigură transmiterea în timp real a datelor. Prin urmare, monitorizarea nu trebuie considerată un sistem de supraveghere de urgență decât dacă dispozitivul și serviciul asociat sunt concepute explicit pentru acest scop.
Comparația cu Holterul ECG convențional
Holterul ECG convențional utilizează, de regulă, electrozi separați, cabluri și un recorder purtat de pacient. Monitorizarea standard este frecvent efectuată timp de 24–48 de ore, deși există și sisteme convenționale cu perioade mai lungi de înregistrare [1].
Holterul de tip plasture integrează electrozii și unitatea de înregistrare într-un dispozitiv compact, adeziv. Această configurație poate îmbunătăți confortul și permite prelungirea monitorizării în anumite situații.
Analiza și interpretarea rezultatelor
După terminarea monitorizării, înregistrarea ECG este procesată cu ajutorul unui software specializat. Raportul poate include frecvența cardiacă minimă, medie și maximă, numărul și tipul extrasistolelor, episoadele de tahicardie sau bradicardie și eventualele episoade de fibrilație atrială, în limitele capacităților tehnice ale dispozitivului.
Analiza automată reprezintă un instrument de sprijin, nu un substitut al interpretării medicale. Evenimentele suspecte trebuie verificate prin examinarea traseelor ECG, ținând cont de artefacte, simptome, istoricul pacientului și tratamentele urmate.
Un rezultat fără aritmii semnificative pe durata monitorizării nu exclude în mod absolut existența unei tulburări de ritm. Dacă simptomele apar rar și nu au fost surprinse în intervalul înregistrării, medicul poate recomanda prelungirea monitorizării sau utilizarea unui alt dispozitiv. Alegerea metodei trebuie individualizată [1, 2].
În cazul suspiciunii de fibrilație atrială, ghidurile europene subliniază importanța confirmării printr-o înregistrare ECG interpretată de un profesionist cu experiență. Detectarea automată a unei posibile aritmii nu trebuie confundată cu stabilirea definitivă a diagnosticului [2].
Rolul în practica medicală actuală
Dezvoltarea dispozitivelor ECG portabile extinde posibilitățile de investigare a aritmiilor în afara mediului spitalicesc. Monitorizarea de tip plasture permite colectarea datelor în condiții apropiate de viața obișnuită a pacientului și poate facilita identificarea unor episoade care nu sunt surprinse la consultație.
Integrarea acestor dispozitive în practica medicală presupune alegerea adecvată a pacientului, explicarea procedurii, verificarea calității înregistrării și interpretarea rezultatelor în context clinic. În plus, trebuie diferențiate dispozitivele care înregistrează efectiv ECG de cele care estimează ritmul cardiac prin alte metode, precum fotopletismografia. Aceste tehnologii nu sunt echivalente din punct de vedere diagnostic [2].
Pe viitor, îmbunătățirea algoritmilor de analiză, miniaturizarea senzorilor și integrarea sistemelor de transmitere a datelor ar putea facilita monitorizarea individualizată. Cu toate acestea, utilitatea clinică depinde nu numai de performanța tehnică, ci și de calitatea interpretării, de accesibilitate și de integrarea rezultatelor în deciziile medicale.
Concluzii
Holterul ECG de tip plasture reprezintă o alternativă modernă pentru monitorizarea ambulatorie prelungită a activității electrice cardiace. Formatul său compact, confortul la purtare și posibilitatea înregistrării pe parcursul mai multor zile îl fac util în investigarea palpitațiilor și a suspiciunii de aritmii intermitente, inclusiv fibrilația atrială.
Principalele sale limite sunt numărul redus de derivații la multe dintre modele, posibilitatea apariției artefactelor și necesitatea verificării medicale a rezultatelor. Dispozitivul nu înlocuiește toate celelalte metode de explorare cardiologică și nici evaluarea clinică.
În concluzie, utilizarea Holterului ECG de tip plasture trebuie adaptată nevoilor fiecărui pacient și integrată într-un proces diagnostic care combină anamneza, examenul clinic și investigațiile complementare. Folosit corespunzător, acesta poate contribui la diagnosticarea mai eficientă a tulburărilor de ritm cardiac și la orientarea conduitei medicale.
Bibliografie
Steinberg JS, Varma N, Cygankiewicz I, et al. 2017 ISHNE-HRS expert consensus statement on ambulatory ECG and external cardiac monitoring/telemetry. Heart Rhythm. 2017;14(7):e55–e96. doi:10.1016/j.hrthm.2017.03.038. Disponibil la: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6931745/
Van Gelder IC, Rienstra M, Bunting KV, et al. 2024 ESC Guidelines for the management of atrial fibrillation developed in collaboration with the European Association for Cardio-Thoracic Surgery (EACTS). European Heart Journal. 2024;45(36):3314–3414. doi:10.1093/eurheartj/ehae176. Disponibil la: https://academic.oup.com/eurheartj/article/45/36/3314/7738779
Karaoğuz MR, Yurtseven E, Aslan G, et al. The quality of ECG data acquisition, and diagnostic performance of a novel adhesive patch for ambulatory cardiac rhythm monitoring in arrhythmia detection. Journal of Electrocardiology. 2019;54:28–35. doi:10.1016/j.jelectrocard.2019.02.012. Disponibil la: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30851474/
Japanese Heart Rhythm Society și Japanese Circulation Society. 2025 Japanese Heart Rhythm Society / Japanese Circulation Society Consensus Statement on the Appropriate Use of Ambulatory and Wearable Electrocardiographs. Journal of Arrhythmia. 2025. Disponibil la: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40416951/
