La farmacie, părinții întreabă adesea de ce copilul folosește inhalatorul exact cum i s-a arătat, dar tratamentul pare totuși greu de administrat. Uneori problema nu este medicamentul, ci felul în care este folosit dispozitivul. Un inhalator presurizat, unul cu pulbere uscată și un nebulizator cer respirații diferite. Dacă le tratezi ca și cum ar fi același lucru, o parte din doza inhalată poate rămâne în gură sau în dispozitiv, în loc să ajungă unde trebuie.

De ce contează tipul de respirație?

Dispozitivele de inhalare se bazează pe mecanisme diferite. Inhalatorul presurizat eliberează doza prin apăsarea recipientului, iar copilul trebuie să inspire lent și profund în același moment. La inhalatorul cu pulbere uscată, doza este antrenată de inspirația copilului, care trebuie să fie suficient de energică și profundă. Nebulizatorul transformă soluția într-un aerosol respirat timp de mai multe minute, fără ca micuțul să fie nevoit să coordoneze apăsarea cu inspirația.

Asta înseamnă că vârsta de pe cutie nu este singurul criteriu pentru alegerea dispozitivului. Contează și dacă cel mic poate urma instrucțiuni, poate inspira în ritmul cerut și poate repeta corect manevra. Medicul sau farmacistul poate verifica această tehnică, iar demonstrația copilului valorează mai mult decât un simplu „da, am înțeles”.

Inhalatorul presurizat: problema coordonării!

Ce trebuie să facă micuțul?

Înainte de administrare, copilul expiră departe de dispozitiv. Apoi fixează buzele în jurul piesei bucale, începe să inspire lent și apasă recipientul la începutul inspirației. Inspirația continuă până când plămânii sunt umpluți, după care, dacă poate, își ține respirația câteva secunde. Nu este nevoie de o inspirație bruscă sau foarte zgomotoasă.

Coordonarea acestor pași poate fi dificilă, mai ales la copiii mici. De aceea, camera de inhalare poate fi recomandată de medic pentru anumite inhalatoare presurizate; ea ajută la separarea momentului apăsării de momentul inspirației. Nu transforma însă accesoriul într-o soluție universală: trebuie să fie compatibil cu dispozitivul și folosit conform instrucțiunilor primite.

Inhalatorul cu pulbere uscată: inspirația face diferența!

La un inhalator cu pulbere uscată, copilul pregătește doza exact așa cum indică dispozitivul, apoi expiră departe de piesa bucală. Urmează o inspirație rapidă, profundă și fermă prin inhalator. Expirarea în dispozitiv este o greșeală frecventă, deoarece umezeala din aerul expirat poate afecta pulberea și mecanismul de dozare.

Un astfel de aparat nu se agită în mod automat înainte de fiecare utilizare și nu se spală sub jet de apă, decât dacă instrucțiunile producătorului spun clar acest lucru. Pulberea trebuie protejată de umezeală, iar dispozitivul se păstrează închis, într-un loc uscat. Baia, de exemplu, nu este un spațiu potrivit pentru depozitarea lui, chiar dacă pare comod să fie ținut lângă oglindă.

Dacă auzi un șuierat sau un clic după inhalare, nu presupune că acesta confirmă întotdeauna o administrare corectă. Unele dispozitive au semnale sonore, altele nu, iar zgomotul poate apărea și când tehnica nu este completă. Cel mai sigur este ca micuțul să demonstreze periodic pașii unui profesionist.

Greșeli mici care se repetă ușor:

O eroare întâlnită des este expirarea în aparat înainte de inhalare. Alta este inspirarea prea rapidă printr-un inhalator presurizat sau prea slabă prin unul cu pulbere. Copilul poate uita să expire înainte, poate îndepărta dispozitivul prea devreme ori poate face mai multe pufuri fără pauza recomandată. În cazul tratamentelor inhalatorii care conțin corticosteroizi, clătirea gurii și scuiparea apei după administrare poate fi recomandată pentru reducerea riscului de iritație sau infecție fungică orală; urmează instrucțiunile medicului și prospectului.

Nu improviza doza dacă pare că o parte din medicament s-a pierdut. Repetarea administrării fără indicație poate duce la o cantitate mai mare decât cea prescrisă. Dacă nu e clar dacă doza a fost eliberată sau inhalată, cere sfatul medicului ori farmacistului, mai ales la tratamentele de urgență.

Cum verifici tehnica fără să-l presezi?

Roagă-l pe copil să-ți arate cum folosește inhalatorul, fără să-l întrerupi la fiecare pas. Observă mai întâi, apoi corectează un singur lucru odată. O demonstrație făcută de un adult nu este suficientă; copilul trebuie să exerseze cu dispozitivul său. Când există un model placebo sau un dispozitiv demonstrativ la cabinet ori la farmacie, exersarea devine mult mai ușoară.

  • Verifică dacă dispozitivul este cel prescris și dacă doza disponibilă poate fi urmărită.

  • Uită-te dacă micuțul expiră în direcția corectă, adică departe de inhalator când instrucțiunile cer acest lucru.

  • Ascultă ritmul respirației: lent pentru inhalatorul presurizat, ferm și profund pentru cel cu pulbere uscată.

  • Notează întrebările și du dispozitivul la următorul consult, pentru o verificare practică a tehnicii.

  • Ține inhalatorul curat și uscat, fără să introduci obiecte în piesa bucală pentru a-l desfunda.

Când să consulți medicul?

Cere sfatul medicului dacă simptomele copilului se agravează, dacă respiră cu dificultate, vorbește greu din cauza lipsei de aer, devine foarte somnolent sau nu răspunde la tratamentul prescris. Într-o situație severă, cu respirație dificilă sau stare generală alterată, sună la serviciile de urgență. Consultul este potrivit și atunci când copilul nu reușește să folosească dispozitivul după mai multe încercări, când apar reacții neobișnuite sau când ai dubii despre numărul de doze administrate.

Un inhalator bun nu compensează o tehnică nepotrivită, dar tehnica se poate învăța. Cere o demonstrație, repetă pașii calm și verifică periodic dacă respirația cerută de dispozitiv se potrivește cu ceea ce poate face copilul tău.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului.