Introducere

Vitamina B1, cunoscută și sub denumirea de tiamină, este una dintre vitaminele hidrosolubile din complexul B și joacă un rol esențial în metabolismul energetic al organismului. Aceasta participă la transformarea carbohidraților în energie și contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos, a inimii și a musculaturii. Deoarece organismul uman nu poate sintetiza tiamina și rezervele sale sunt limitate, aportul zilnic prin alimentație este indispensabil pentru menținerea sănătății.

Ce este vitamina B1?

Tiamina este o vitamină hidrosolubilă care, după absorbția intestinală, este transformată în forma sa activă, tiamin-pirofosfatul (TPP). Aceasta acționează ca o coenzimă implicată în numeroase reacții metabolice esențiale pentru producerea energiei la nivel celular.

Fiind o vitamină hidrosolubilă, excesul de tiamină nu se depozitează în cantități mari în organism, ci este eliminat prin urină. Din acest motiv, aportul alimentar regulat este necesar pentru prevenirea deficitului.

Rolul vitaminei B1 în metabolismul energetic

Principala funcție a tiaminei este participarea la metabolismul glucidelor. În forma sa activă, vitamina B1 este cofactor pentru enzime implicate în transformarea glucozei în energie (adenozin trifosfat – ATP), principala sursă de energie pentru celulele organismului.

Tiamina participă la:

  • metabolismul carbohidraților;

  • metabolismul aminoacizilor cu catenă ramificată;

  • metabolismul energetic celular;

  • funcționarea ciclului acidului citric (ciclul Krebs).

Țesuturile cu necesar energetic ridicat, precum creierul, inima și musculatura scheletică, depind în mod deosebit de un aport adecvat de vitamina B1.

Rolul vitaminei B1 în funcționarea sistemului nervos

Vitamina B1 este indispensabilă pentru funcționarea normală a sistemului nervos. Ea contribuie la producerea energiei necesare neuronilor și participă la transmiterea impulsurilor nervoase.

Un aport adecvat susține:

  • funcționarea normală a creierului;

  • procesele cognitive;

  • coordonarea neuromusculară;

  • transmiterea eficientă a impulsurilor nervoase.

Deficitul de tiamină poate afecta în special sistemul nervos central și periferic, determinând tulburări neurologice de severitate variabilă.

Rolul vitaminei B1 în sănătatea cardiovasculară

Mușchiul cardiac necesită cantități importante de energie pentru a funcționa eficient. Prin participarea la metabolismul energetic, vitamina B1 contribuie indirect la funcționarea normală a inimii.

În cazurile severe de deficit pot apărea tulburări cardiovasculare caracteristice formei umede a bolii beriberi, manifestată prin insuficiență cardiacă, tahicardie și edeme.

Surse alimentare de vitamina B1

Tiamina este prezentă într-o varietate de alimente de origine vegetală și animală.

Principalele surse alimentare sunt:

  • cerealele integrale;

  • pâinea integrală;

  • orezul brun;

  • carnea de porc;

  • ficatul;

  • leguminoasele (fasole, mazăre, linte);

  • nucile și semințele;

  • drojdia alimentară.

Procesarea excesivă a cerealelor reduce semnificativ conținutul de tiamină, motiv pentru care consumul produselor integrale este recomandat.

Necesarul zilnic

Conform recomandărilor Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), necesarul zilnic de vitamina B1 pentru adulți este de aproximativ:

  • 1,2 mg/zi pentru bărbați;

  • 1,1 mg/zi pentru femei.

Necesarul poate crește în timpul sarcinii și alăptării, precum și la persoanele cu un consum energetic crescut.

Deficitul de vitamina B1

Deficitul de tiamină poate apărea în cazul unei alimentații dezechilibrate, al consumului excesiv de alcool, al sindroamelor de malabsorbție sau al unor afecțiuni cronice.

Manifestările clinice includ:

  • oboseală accentuată;

  • scăderea apetitului;

  • iritabilitate;

  • slăbiciune musculară;

  • furnicături și amorțeli ale membrelor;

  • tulburări de memorie și concentrare.

Deficitul sever determină apariția beriberi, o afecțiune care poate avea două forme:

  • beriberi uscat, caracterizat prin afectare neurologică;

  • beriberi umed, caracterizat prin afectare cardiovasculară.

Un alt sindrom asociat deficitului sever de tiamină este encefalopatia Wernicke, care poate evolua către sindromul Wernicke–Korsakoff, întâlnit mai ales la persoanele cu consum cronic de alcool.

Excesul de vitamina B1

Tiamina prezintă un profil ridicat de siguranță, iar toxicitatea este foarte rară. Deoarece excesul este eliminat prin urină, nu au fost stabilite limite superioare de aport pentru populația generală.

Cu toate acestea, suplimentele trebuie utilizate conform recomandărilor medicului sau farmacistului, în special în cazul persoanelor cu afecțiuni cronice.

Recomandări pentru menținerea unui aport adecvat

Pentru prevenirea deficitului de vitamina B1 se recomandă:

  • consumul zilnic de cereale integrale;

  • includerea leguminoaselor în alimentație;

  • consumul moderat de carne slabă și produse de origine animală;

  • limitarea consumului excesiv de alcool;

  • adoptarea unei alimentații variate și echilibrate.

În anumite situații, precum sarcina, alăptarea sau unele afecțiuni cronice, medicul poate recomanda suplimentarea cu vitamina B1.

Concluzii

Vitamina B1 (tiamina) este un nutrient esențial pentru metabolismul energetic și funcționarea normală a sistemului nervos, cardiovascular și muscular. Prin participarea la transformarea glucidelor în energie, aceasta susține activitatea tuturor celulelor organismului, în special a celor cu necesar energetic ridicat. O alimentație variată, bazată pe produse integrale, leguminoase și alimente de origine animală, este suficientă în majoritatea cazurilor pentru asigurarea necesarului zilnic de tiamină. Suplimentarea este indicată doar în situații specifice și trebuie efectuată la recomandarea personalului medical.

Bibliografie

  1. National Institutes of Health, Office of Dietary Supplements. Thiamin (Vitamin B1) – Fact Sheet for Health Professionals.

  2. European Food Safety Authority (EFSA). Dietary Reference Values for Thiamin. EFSA Journal.

  3. World Health Organization (WHO). Healthy Diet. Geneva: World Health Organization.

  4. Gropper SS, Smith JL. Advanced Nutrition and Human Metabolism. 8th ed. Boston: Cengage Learning.

  5. Ross AC, Caballero B, Cousins RJ, Tucker KL, Ziegler TR, editors. Modern Nutrition in Health and Disease. 11th ed. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins.

  6. Murray RK, Bender DA, Botham KM, et al. Harper’s Illustrated Biochemistry. 32nd ed. New York: McGraw-Hill Education.

  7. Lonsdale D. Thiamine deficiency disorders: diagnosis, prevalence, and a roadmap for global control. Nutrition Reviews. 2015;73(12):795–803.