Introducere

Activitatea fizică regulată este recunoscută pentru beneficiile sale asupra sănătății, contribuind la prevenirea bolilor cardiovasculare, diabetului zaharat, obezității și a altor afecțiuni cronice. Cu toate acestea, exercițiul fizic intens determină creșterea consumului de oxigen și a activității metabolice, ceea ce poate conduce la formarea unei cantități crescute de specii reactive de oxigen (Reactive Oxygen Species – ROS). Atunci când producția acestora depășește capacitatea sistemelor antioxidante ale organismului, apare stresul oxidativ.

Stresul oxidativ indus de efort reprezintă un fenomen fiziologic complex, care poate avea atât efecte benefice, prin stimularea mecanismelor de adaptare la antrenament, cât și efecte negative atunci când este excesiv sau persistent. Antioxidanții, proveniți din alimentație sau suplimente, au rolul de a neutraliza radicalii liberi și de a limita deteriorarea celulară. În practica farmaceutică, cunoașterea rolului antioxidanților este importantă pentru consilierea sportivilor și a persoanelor active fizic.

Stresul oxidativ – definiție și mecanisme

Stresul oxidativ reprezintă dezechilibrul dintre producerea radicalilor liberi și capacitatea organismului de a-i neutraliza prin mecanisme antioxidante.

Speciile reactive de oxigen includ:

  • radicalul superoxid (O₂⁻);

  • radicalul hidroxil (•OH);

  • peroxidul de hidrogen (H₂O₂);

  • oxigenul singlet.

Aceste molecule sunt produse în mod normal în timpul metabolismului celular, în special la nivelul mitocondriilor. În timpul exercițiului fizic intens, consumul de oxigen poate crește de peste zece ori, iar în mușchii activi chiar de peste o sută de ori față de repaus, ceea ce favorizează formarea ROS.

Sursele radicalilor liberi în timpul efortului

Principalele surse ale speciilor reactive de oxigen sunt:

  • lanțul respirator mitocondrial;

  • enzima xantin-oxidază;

  • NADPH-oxidaza;

  • procesele inflamatorii care apar după efort;

  • ischemia și reperfuzia musculară.

Aceste mecanisme sunt normale și fac parte din răspunsul fiziologic la activitatea fizică.

Efectele stresului oxidativ

Efecte benefice

În cantități moderate, ROS au un rol important în adaptarea organismului la antrenament. Acestea:

  • stimulează biogeneza mitocondrială;

  • activează enzime antioxidante endogene;

  • favorizează adaptarea musculară;

  • contribuie la îmbunătățirea rezistenței la efort;

  • participă la procesele de semnalizare celulară.

Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de hormeză, conform căruia un nivel moderat de stres oxidativ stimulează mecanismele de apărare ale organismului.

Efecte negative

Atunci când producția de radicali liberi este excesivă sau sistemele antioxidante sunt depășite, pot apărea:

  • deteriorarea membranelor celulare;

  • oxidarea proteinelor;

  • afectarea ADN-ului;

  • inflamație musculară;

  • oboseală accentuată;

  • întârzierea recuperării după efort;

  • scăderea performanței sportive.

În timp, stresul oxidativ cronic poate contribui la apariția unor afecțiuni cardiovasculare, neurodegenerative și metabolice.

Sistemele antioxidante ale organismului

Organismul dispune de mecanisme complexe de apărare împotriva radicalilor liberi.

Antioxidanți enzimatici

Principalele enzime antioxidante sunt:

  • superoxid-dismutaza (SOD);

  • catalaza;

  • glutation-peroxidaza.

Aceste enzime neutralizează radicalii liberi și previn deteriorarea celulară.

Antioxidanți neenzimatici

Organismul utilizează și antioxidanți proveniți din alimentație sau sintetizați intern, precum:

Antioxidanții din alimentație

O dietă bogată în fructe, legume și alte alimente de origine vegetală furnizează numeroși compuși cu activitate antioxidantă.

Vitamina C

Vitamina C este un antioxidant hidrosolubil care:

  • neutralizează radicalii liberi;

  • regenerează vitamina E;

  • susține sinteza colagenului;

  • contribuie la funcționarea sistemului imunitar.

Surse alimentare:

  • citrice;

  • kiwi;

  • căpșuni;

  • ardei gras;

  • broccoli.

Vitamina E

Vitamina E este principalul antioxidant liposolubil al organismului și protejează membranele celulare împotriva peroxidării lipidice.

Surse:

  • nuci;

  • migdale;

  • semințe;

  • uleiuri vegetale;

  • avocado.

Carotenoizii

Beta-carotenul, licopenul și luteina contribuie la protecția celulară și au proprietăți antioxidante.

Surse:

  • morcovi;

  • roșii;

  • dovleac;

  • spanac;

  • ardei.

Polifenolii

Polifenolii reprezintă una dintre cele mai importante clase de compuși bioactivi din plante.

Se găsesc în:

  • fructe de pădure;

  • ceai verde;

  • cacao;

  • struguri;

  • rodie;

  • cafea.

Aceștia prezintă proprietăți antioxidante și antiinflamatoare.

Suplimente antioxidante la sportivi

Numeroși sportivi utilizează suplimente antioxidante în scopul reducerii oboselii și accelerării recuperării.

Cele mai utilizate sunt:

  • vitamina C;

  • vitamina E;

  • N-acetilcisteina (NAC);

  • coenzima Q10;

  • polifenolii;

  • curcumina;

  • resveratrolul.

Cu toate acestea, utilizarea suplimentelor trebuie analizată cu atenție.

Dovezi privind eficiența suplimentării

Studiile recente arată că administrarea unor doze mari de antioxidanți poate reduce markerii stresului oxidativ și ai inflamației după exerciții intense.

Totuși, numeroase cercetări au demonstrat că suplimentarea excesivă cu vitamine antioxidante poate diminua adaptările fiziologice induse de antrenament, deoarece reduce semnalele oxidative necesare dezvoltării masei musculare și îmbunătățirii capacității aerobice.

Din acest motiv, majoritatea ghidurilor actuale recomandă obținerea antioxidanților în principal prin alimentație și utilizarea suplimentelor doar în situații bine justificate.

Rolul alimentației

Alimentația reprezintă cea mai eficientă metodă de asigurare a aportului de antioxidanți.

Se recomandă consumul zilnic de:

  • minimum cinci porții de fructe și legume;

  • cereale integrale;

  • leguminoase;

  • nuci și semințe;

  • pește;

  • ulei de măsline extravirgin.

Dieta mediteraneană este considerată unul dintre cele mai bogate modele alimentare în compuși antioxidanți.

Rolul farmacistului

Farmacistul are un rol important în consilierea persoanelor care utilizează suplimente antioxidante.

Acesta poate:

  • evalua necesitatea suplimentării;

  • recomanda produse bazate pe dovezi științifice;

  • identifica posibile interacțiuni medicamentoase;

  • informa pacientul privind dozele recomandate;

  • avertiza asupra riscurilor administrării excesive.

Farmacistul trebuie să explice că suplimentele antioxidante nu înlocuiesc o alimentație sănătoasă și că utilizarea nejustificată a unor doze mari poate reduce adaptările benefice la antrenament.

Recomandări practice

Pentru sportivi și persoanele active fizic se recomandă:

  • adoptarea unei alimentații variate și bogate în fructe și legume;

  • hidratarea corespunzătoare;

  • evitarea automedicației cu suplimente antioxidante în doze mari;

  • utilizarea suplimentelor doar atunci când există indicații clare;

  • respectarea recomandărilor medicului și farmacistului.

Concluzii

Stresul oxidativ indus de efort este un proces fiziologic complex, cu rol atât în adaptarea organismului la antrenament, cât și în apariția oboselii și a leziunilor celulare atunci când este excesiv. Antioxidanții contribuie la protejarea celulelor împotriva efectelor radicalilor liberi, însă suplimentarea în doze mari nu este recomandată de rutină, deoarece poate limita adaptările fiziologice la exercițiul fizic. O alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume și alte surse naturale de compuși antioxidanți, rămâne cea mai sigură și eficientă strategie pentru menținerea echilibrului oxidativ. Farmacistul are un rol esențial în educarea și consilierea pacienților privind utilizarea rațională a suplimentelor antioxidante și promovarea unei nutriții bazate pe dovezi științifice.

Bibliografie

  1. Powers SK, Nelson WB, Hudson MB. Exercise-Induced Oxidative Stress in Humans: Cause and Consequences. Free Radical Biology and Medicine. 2011;51(5):942–950.

  2. Nikolaidis MG, Jamurtas AZ. Blood as a Reactive Species Generator and Redox Status Regulator During Exercise. Archives of Biochemistry and Biophysics. 2009;490(2):77–84.

  3. Gomez-Cabrera MC, Salvador-Pascual A, Cabo H, Ferrando B, Viña J. Redox Modulation of Mitochondrial Function in Exercise. Free Radical Biology and Medicine. 2015;86:31–42.

  4. Paulsen G, Cumming KT, Holden G, et al. Vitamin C and E Supplementation Hampers Cellular Adaptation to Endurance Training in Humans. Journal of Physiology. 2014;592(8):1887–1901.

  5. Thomas DT, Erdman KA, Burke LM. Position of the Academy of Nutrition and Dietetics, Dietitians of Canada, and the American College of Sports Medicine: Nutrition and Athletic Performance. Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics. 2016;116(3):501–528.

  6. Maughan RJ, Burke LM, Dvorak J, et al. IOC Consensus Statement: Dietary Supplements and the High-Performance Athlete. British Journal of Sports Medicine. 2018;52(7):439–455.

  7. Gropper SS, Smith JL, Carr TP. Advanced Nutrition and Human Metabolism. 8th Edition. Cengage Learning; 2021.

  8. Mahan LK, Raymond JL. Krause’s Food & the Nutrition Care Process. 16th Edition. Elsevier; 2023.

  9. Hâncu N. Tratat de Nutriție. Editura Medicală, București.

  10. World Health Organization. Healthy Diet. Geneva: WHO.