Mulți pacienți ajung la farmacie după a doua sau a treia cură de antibiotic și spun: „Iar a început”. Uneori este vorba despre o infecție urinară care a revenit. Alteori, usturimea, nevoia frecventă de a urina sau disconfortul intim au o altă cauză. De aici începe prevenția adevărată: nu de la un produs luat la întâmplare, ci de la identificarea problemei corecte.
Recurența nu înseamnă mereu aceeași infecție!
În practica medicală, infecțiile urinare recurente sunt, de obicei, definite ca cel puțin două episoade în șase luni sau cel puțin trei într-un an. Fiecare episod ar trebui însă privit separat. O infecție poate reapărea pentru că nu a fost eliminată complet, poate fi o infecție nouă cu alt microb sau simptomele pot proveni din iritații vaginale, uscăciune, o infecție cu transmitere sexuală ori alte afecțiuni urinare.
De aceea, atunci când episoadele se repetă, urocultura cu antibiogramă poate fi mai utilă decât presupunerea că „este aceeași bacterie ca data trecută”. Analiza arată dacă există bacterii în urină și la ce antibiotice sunt sensibile. Ideal, proba se recoltează înainte de începerea tratamentului, dacă starea permite și medicul recomandă acest lucru. Nu întrerupe și nu modifica singur tratamentul prescris doar pentru că simptomele s-au ameliorat.
Ce poate întreține problema în viața intimă?
Produsele contraceptive contează!
Unele persoane observă că simptomele au început după folosirea spermicidelor sau a diafragmei. Aceste metode pot modifica echilibrul local și pot favoriza apariția infecțiilor urinare la persoanele predispuse. Dacă observi un tipar repetat, discută cu ginecologul despre o alternativă contraceptivă. Nu este nevoie să renunți la protecție; este nevoie să găsești o metodă potrivită pentru corpul tău.
Nu orice usturime vine din vezică!
O vaginită, o iritație de la geluri parfumate sau o infecție cu transmitere sexuală poate semăna cu o infecție urinară. Mâncărimea, secrețiile neobișnuite, mirosul modificat, durerea în timpul contactului sau leziunile genitale sugerează că merită evaluat și tractul genital, nu doar urina. Spălăturile intravaginale și produsele parfumate nu „curăță” infecția; pot irita mucoasa și pot perturba flora locală.
Prevenția începe cu lucruri simple, dar potrivite situației tale!
Nu există o singură metodă care să funcționeze pentru toată lumea. Hidratarea suficientă și urinarea atunci când simți nevoia pot ajuta, dar forțarea unor cantități exagerate de apă nu protejează automat vezica. Nici sucurile acidulate, nici suplimentele luate în combinații complicate nu sunt soluții garantate.
bea lichide regulat pe parcursul zilei, adaptat nevoilor tale și recomandărilor medicului;
evită spermicidele dacă observi că episoadele apar după utilizarea lor și cere sfatul unui specialist pentru o alternativă;
renunță la săpunurile, deodorantele intime și băile parfumate care îți provoacă iritație;
nu lua antibiotice rămase de la un episod anterior și nu le împărți cu altcineva;
notează când apar simptomele, ce analiză a confirmat infecția și ce tratament ai urmat;
dacă ești la menopauză și ai uscăciune sau infecții repetate, discută cu medicul despre opțiunile locale potrivite.
Ce opțiuni se pot discuta cu medicul?
La menopauză, scăderea estrogenului poate subția mucoasa vaginală și uretrală, iar infecțiile urinare pot deveni mai frecvente. Pentru unele femei, estrogenul administrat local poate reduce recurențele. Nu este același lucru cu tratamentul hormonal sistemic și nu ar trebui început fără evaluare, mai ales dacă există antecedente de cancer hormono-dependent, sângerări inexplicabile sau alte contraindicații.
Când măsurile obișnuite nu sunt suficiente, medicul poate lua în calcul o schemă preventivă aleasă după istoricul tău și rezultatele uroculturilor. În anumite situații se discută despre metenamină sau despre profilaxie antibiotică, dar acestea nu sunt soluții de automedicație. Antibioticele preventive pot favoriza reacții adverse și rezistența bacteriană, motiv pentru care beneficiile și riscurile trebuie cântărite individual.
Extractul de merișor poate fi încercat de unele persoane, însă efectul diferă între produse, iar dovezile nu sunt uniforme. Nu îl considera un înlocuitor pentru evaluare sau tratament. Dacă iei anticoagulante ori ai boli cronice, întreabă farmacistul sau medicul înainte de a folosi suplimente. Pentru D-manoză, rezultatele cercetărilor sunt neconvingătoare, așa că nu este corect să fie prezentată ca o prevenție sigură pentru toată lumea.
Când să consulți medicul?
Cere sfat medical dacă ai episoade repetate, dacă simptomele nu se ameliorează, dacă apar febră, frisoane, durere în spate sau în lateral, greață, vărsături ori sânge în urină. Consultul este cu atât mai important dacă ești însărcinată, ești bărbat, ai diabet, boală renală, imunitate scăzută sau ai avut intervenții pe tractul urinar. În aceste situații, o usturime tratată acasă poate ascunde o problemă care necesită evaluare rapidă.
Când infecțiile urinare revin, scopul nu este să găsești cel mai rapid antibiotic, ci să afli de ce apar și dacă sunt confirmate de fiecare dată. Un jurnal al simptomelor, o urocultură făcută la momentul potrivit și o discuție sinceră despre contracepție și viața intimă pot schimba mult abordarea.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului.
