După menopauză, corpul trece prin schimbări hormonale care pot afecta țesuturile vulvare și vaginale, iar pentru multe dintre ele există soluții simple sau tratamente recomandate de medic.
Ce se schimbă, de fapt, după menopauză?
În anii din jurul ultimei menstruații, ovarele produc treptat mai puțin estrogen. Hormonul acesta susține grosimea, elasticitatea și hidratarea mucoasei vaginale, dar și circulația locală. Când nivelul lui scade, țesutul poate deveni mai subțire și mai puțin elastic. Lubrifierea apare mai lent sau în cantitate mai mică, iar unele femei simt usturime, mâncărime, senzație de tensiune ori disconfort la contact.
Schimbarea nu are loc brusc la toate femeile. Unele o observă în perioada de tranziție către menopauză, altele la câțiva ani după ultima menstruație. Termenul medical folosit pentru acest ansamblu de simptome este sindrom genitourinar al menopauzei. Poate include modificări ale vulvei, vaginului și, uneori, ale confortului la urinare, dar nu trebuie confundat automat cu o infecție.
Uscăciunea nu înseamnă lipsă de excitație!
Este o diferență care merită spusă clar. Lubrifierea vaginală și excitația sexuală sunt legate, dar nu sunt același lucru. Poți avea dorință și apropiere emoțională, iar corpul să producă mai puțină lubrifiere din cauza modificărilor hormonale. Presiunea de a „funcționa ca înainte” poate crește disconfortul. O discuție calmă cu partenerul și un ritm fără grabă pot ajuta, dar nu înlocuiesc îngrijirea medicală atunci când simptomele persistă.
Soluții care pot face diferența:
Pentru simptome ușoare, produsele fără hormoni sunt adesea primul pas. Lubrifianții se folosesc înaintea contactului și reduc frecarea pe moment. Cei pe bază de apă sunt ușor de spălat, iar cei pe bază de silicon pot rezista mai mult timp. Dacă folosești prezervative din latex, evită produsele pe bază de ulei, deoarece pot afecta materialul și pot reduce protecția.
Hidratantele vaginale sunt diferite de lubrifianți. Ele se aplică regulat, conform instrucțiunilor de pe ambalaj, pentru a menține confortul între contacte, nu doar în timpul acestora. Nu folosi săpunuri parfumate, deodorante intime, dușuri vaginale sau produse improvizate. Acestea pot irita mucoasa și pot agrava senzația de arsură.
Dacă uscăciunea sau durerea continuă, medicul poate discuta despre estrogen local, administrat în doze mici sub formă de cremă, comprimat sau inel vaginal. Acționează în principal la nivelul țesuturilor locale și nu este același lucru cu tratamentul hormonal sistemic. Totuși, alegerea nu se face „după ureche”. Istoricul de cancer hormonodependent, sângerările neexplicate, anumite tratamente și alte probleme de sănătate trebuie evaluate înainte.
În situații selectate, ginecologul poate lua în calcul și alte terapii locale, precum preparate cu dehidroepiandrosteron sau medicamente care acționează asupra receptorilor estrogenici. Nu sunt potrivite pentru toate femeile și nu ar trebui cumpărate sau utilizate fără recomandare. Procedurile promovate pentru „întinerirea vaginală”, inclusiv unele tratamente cu laser sau radiofrecvență, nu sunt o soluție universală; dovezile și siguranța lor trebuie discutate atent cu un specialist.
Câteva măsuri practice, fără complicații:
Alege un lubrifiant fără parfum și testează o cantitate mică dacă ai pielea sensibilă.
Folosește un hidratant vaginal conform prospectului, dacă problema apare și în afara contactului sexual.
Spală zona externă cu apă călduță sau un produs blând, fără parfum; vaginul nu are nevoie de spălare internă.
Oprește contactul dacă apare durere și nu încerca să „treci peste” senzația de arsură.
Notează când apar simptomele, ce produse ai folosit și dacă există factori declanșatori; aceste informații îi sunt utile medicului.
Uneori, durerea determină încordarea involuntară a musculaturii din jurul vaginului. În astfel de cazuri, problema nu se rezolvă doar cu mai mult lubrifiant. Ginecologul poate recomanda evaluare suplimentară, iar un fizioterapeut specializat în sănătatea pelvină poate lucra pe relaxare, respirație și control muscular. Scopul este recâștigarea confortului, nu forțarea contactului.
Când să consulți medicul?
Programează un consult dacă uscăciunea, usturimea sau durerea durează mai mult de câteva săptămâni, dacă simptomele reapar frecvent ori dacă ai secreții neobișnuite, miros modificat, leziuni, mâncărime intensă sau usturime la urinare. Orice sângerare după menopauză, inclusiv după contact, trebuie evaluată medical. Nu presupune automat că este doar uscăciune sau o infecție și nu începe tratamente hormonale fără recomandare.
Menopauza schimbă răspunsul țesuturilor intime, dar nu îți ia dreptul la confort și apropiere. Un lubrifiant potrivit poate fi suficient pentru unele femei; pentru altele, este nevoie de o evaluare și de tratament local. Merită să vorbești deschis cu medicul, fără rușine și fără să aștepți ca disconfortul să devină normal pentru tine.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului.
