Introducere

Dorința sexuală este un fenomen complex, influențat de interacțiunea dintre sistemul nervos, hormoni, starea de sănătate, medicamente, somn, stres și relația de cuplu. Hormonii nu reprezintă singurul determinant al vieții sexuale, însă modificările endocrine pot avea un rol important în apariția scăderii libidoului, a tulburărilor de excitație, a dificultăților de erecție sau lubrifiere și a altor probleme sexuale.

Printre hormonii cel mai frecvent implicați în funcția sexuală se numără testosteronul, estrogenii, prolactina și hormonii tiroidieni. Rolul acestora diferă în funcție de sex, vârstă și contextul fiziologic sau patologic. În plus, efectele hormonilor sunt interdependente: o modificare a unui sistem endocrin poate influența alte axe hormonale și, implicit, funcția sexuală.

Cercetările actuale susțin în special importanța testosteronului în dorința sexuală masculină și a estrogenilor în sănătatea urogenitală feminină, în timp ce hiperprolactinemia și tulburările tiroidiene pot afecta funcția sexuală la ambele sexe. (PubMed⁠)

1. Dorința sexuală și sistemul hormonal

Dorința sexuală nu trebuie confundată cu excitația sexuală sau cu capacitatea de a obține o erecție ori un orgasm.

Libidoul reprezintă componenta motivațională a sexualității și este influențat de circuite cerebrale în care participă neurotransmițători precum dopamina și serotonina, precum și hormoni sexuali și alți mediatori neuroendocrini.

Hormonii pot influența:

  • dorința sexuală;

  • excitația;

  • erecția;

  • lubrifierea vaginală;

  • orgasmul;

  • ejacularea;

  • sensibilitatea genitală;

  • starea de energie și dispoziția.

În același timp, o persoană poate avea niveluri hormonale normale și totuși să prezinte libido scăzut. Stresul, anxietatea, depresia, problemele de cuplu, oboseala, anumite medicamente și bolile cronice pot avea un rol important. (PubMed⁠)

2. Testosteronul și dorința sexuală

Testosteronul este unul dintre cei mai importanți hormoni implicați în dorința sexuală, în special la bărbați.

Hormonul este produs în principal de testicule la bărbați și în cantități mai mici de ovare și glandele suprarenale la femei.

La bărbați, testosteronul participă la dezvoltarea și menținerea funcției sexuale, a masei musculare, a densității osoase și a altor caracteristici fiziologice.

În ceea ce privește sexualitatea, literatura actuală arată că testosteronul are un rol important în controlul și coordonarea dorinței și excitației sexuale masculine. Recomandările International Consultation on Sexual Medicine publicate în 2025 susțin evaluarea testosteronului la bărbații cu suspiciune de hipogonadism și simptome sexuale compatibile. (PubMed⁠)

Testosteronul scăzut

Un nivel scăzut de testosteron poate fi asociat cu:

  • reducerea dorinței sexuale;

  • reducerea erecțiilor spontane;

  • oboseală;

  • reducerea masei musculare;

  • tulburări ale dispoziției;

  • infertilitate, în anumite situații.

Este important însă ca diagnosticul de hipogonadism să nu fie stabilit doar pe baza unui singur rezultat de laborator.

Testosteronul prezintă variații diurne, iar interpretarea trebuie făcută împreună cu simptomele și cu rezultatele repetate ale analizelor. Un review recent privind evaluarea de laborator a disfuncției sexuale masculine recomandă confirmarea unui testosteron scăzut printr-o a doua determinare matinală, în condiții adecvate. (PubMed⁠)

Testosteronul la femei

La femei, testosteronul este prezent în concentrații mai mici, dar poate participa la reglarea dorinței sexuale.

Unele studii au evidențiat beneficii ale administrării de testosteron în anumite cazuri de tulburare de dorință sexuală hipoactivă la femei, în special după menopauză. Totuși, tratamentul trebuie individualizat și nu trebuie considerat o soluție universală pentru scăderea libidoului. (PubMed Central (PMC)⁠)

3. Estrogenul și sexualitatea

Estrogenii sunt hormoni sexuali importanți, în special la femei, dar au efecte biologice și la bărbați.

În perioada reproductivă, estrogenul contribuie la sănătatea aparatului genital și la funcționarea normală a țesuturilor vulvovaginale.

Scăderea estrogenului, în special în perioada menopauzei, poate produce:

  • uscăciune vaginală;

  • reducerea elasticității țesuturilor;

  • disconfort sau durere la contactul sexual;

  • simptome genitourinare;

  • modificări ale excitației sexuale.

Aceste modificări pot afecta indirect dorința sexuală. De exemplu, dacă actul sexual devine dureros, persoana poate începe să evite contactul sexual, iar dorința poate scădea secundar.

Este importantă această diferențiere: uneori problema aparentă este „lipsa libidoului”, dar mecanismul principal poate fi durerea sau disconfortul genital.

Cercetările asupra funcției sexuale feminine arată că rolul estrogenului este complex și că efectele hormonale trebuie interpretate împreună cu factorii psihologici, relaționali și medicali. (PubMed Central (PMC)⁠)

4. Testosteronul și estrogenul nu acționează separat

Sistemul hormonal sexual trebuie privit ca o rețea.

Testosteronul poate fi transformat în estradiol prin intermediul enzimei aromatază. Prin urmare, estrogenul nu este relevant numai pentru femei, iar testosteronul nu este relevant numai pentru bărbați.

La bărbați, estradiolul poate participa, de asemenea, la reglarea libidoului și a unor aspecte ale funcției sexuale.

Cercetările asupra dorinței sexuale masculine au evidențiat faptul că atât testosteronul, cât și estradiolul pot participa la reglarea dorinței sexuale. (PubMed⁠)

Acest lucru explică de ce interpretarea izolată a unui singur hormon poate fi înșelătoare.

5. Prolactina – hormonul care poate reduce libidoul

Prolactina este produsă de glanda hipofiză și este cunoscută în special pentru rolul său în lactație.

În anumite situații, însă, concentrația prolactinei poate crește excesiv, fenomen numit hiperprolactinemie.

Hiperprolactinemia poate afecta axa hipotalamo-hipofizo-gonadală și poate reduce producția de hormoni sexuali.

La bărbați, creșterea semnificativă a prolactinei poate fi asociată cu:

  • reducerea dorinței sexuale;

  • scăderea testosteronului;

  • tulburări erectile;

  • infertilitate.

Datele recente arată o asociere clară între hiperprolactinemie și reducerea dorinței sexuale masculine, iar normalizarea prolactinei poate îmbunătăți libidoul. Efectul asupra erecției este însă mai puțin predictibil. (PubMed⁠)

La femei, hiperprolactinemia poate produce tulburări ale ciclului menstrual, infertilitate și scăderea dorinței sexuale.

6. De ce poate crește prolactina?

O prolactină crescută nu înseamnă automat existența unei tumori hipofizare.

Creșterea poate apărea în mai multe situații, inclusiv:

  • sarcină și alăptare;

  • stres;

  • anumite medicamente;

  • hipotiroidism;

  • afecțiuni ale hipofizei;

  • unele boli sistemice.

Unele medicamente psihiatrice și alte medicamente pot influența nivelul prolactinei.

De aceea, un rezultat crescut trebuie interpretat în context clinic și, atunci când este necesar, confirmat prin investigații suplimentare.

7. Tiroida și viața sexuală

Hormonii tiroidieni influențează metabolismul, temperatura corporală, sistemul cardiovascular, sistemul nervos și numeroase alte procese fiziologice.

Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot fi asociate cu modificări ale funcției sexuale.

Hipotiroidismul

În hipotiroidism pot apărea:

  • oboseală;

  • somnolență;

  • dispoziție depresivă;

  • reducerea energiei;

  • scăderea dorinței sexuale;

  • tulburări de erecție la bărbați;

  • uscăciune vaginală și alte probleme sexuale la femei.

Un mecanism posibil este influența hipotiroidismului asupra axei reproductive și, în anumite situații, asupra prolactinei.

O meta-analiză privind funcția sexuală la femeile cu hipotiroidism a evidențiat asocierea dintre tulburările tiroidiene și probleme ale dorinței, lubrifierii și satisfacției sexuale. (PubMed Central (PMC)⁠)

Hipertiroidismul

Și excesul de hormoni tiroidieni poate afecta sexualitatea.

La bărbați, hipertiroidismul a fost asociat în unele studii cu disfuncție erectilă și ejaculare precoce.

La femei, atât hipertiroidismul, cât și hipotiroidismul pot fi asociate cu tulburări ale funcției sexuale.

O revizuire din 2024 asupra bolilor tiroidiene și disfuncției sexuale feminine arată că relația este complexă și poate implica atât mecanisme hormonale directe, cât și modificări ale dispoziției, neurotransmițătorilor și funcției vasculare. (PubMed⁠)

8. Relația dintre tiroidă și prolactină

Un aspect interesant este legătura dintre funcția tiroidiană și prolactină.

În anumite forme de hipotiroidism primar, creșterea TRH poate stimula atât secreția TSH, cât și secreția prolactinei.

Astfel, hipotiroidismul poate contribui indirect la apariția unor probleme sexuale prin mai multe mecanisme:

Hipotiroidism → modificarea axei endocrine → posibilă creștere a prolactinei → perturbarea axei reproductive → reducerea funcției sexuale.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care evaluarea hormonală trebuie să fie integrată, nu limitată la un singur hormon.

9. De ce nu este suficientă o singură analiză hormonală?

Una dintre cele mai frecvente greșeli este interpretarea unui rezultat de laborator izolat.

De exemplu, o persoană poate avea libido scăzut și un testosteron aflat în intervalul de referință. Acest lucru nu exclude o problemă medicală, dar nici nu demonstrează că testosteronul este cauza simptomelor.

În mod similar, o valoare ușor modificată a prolactinei poate avea cauze tranzitorii sau medicamentoase.

În funcție de sex, vârstă, simptome și context, medicul poate lua în considerare investigații precum:

  • testosteron total;

  • testosteron liber calculat, în situațiile indicate;

  • SHBG;

  • estradiol;

  • prolactină;

  • TSH;

  • FT4;

  • LH și FSH;

  • alte analize, dacă există indicații clinice.

Un review recent recomandă o abordare selectivă a testării hormonale, deoarece nu toate analizele sunt necesare tuturor persoanelor cu probleme sexuale. (PubMed⁠)

10. Hormonii nu explică singuri libidoul

Un nivel hormonal normal nu garantează o viață sexuală satisfăcătoare.

Dorința sexuală este influențată și de:

  • stres;

  • anxietate;

  • depresie;

  • lipsa somnului;

  • oboseală;

  • probleme de cuplu;

  • experiențe sexuale negative;

  • durere;

  • medicamente;

  • consumul excesiv de alcool;

  • boli cardiovasculare;

  • diabet;

  • obezitate;

  • alte boli cronice.

Din acest motiv, evaluarea unei persoane cu libido scăzut trebuie să fie biopsihosocială, nu exclusiv hormonală.

În cazul femeilor, ghidurile pentru tulburarea de dorință sexuală hipoactivă recomandă investigarea factorilor medicali, psihologici, relaționali și medicamentoși, alături de evaluarea hormonală atunci când aceasta este indicată. (PubMed Central (PMC)⁠)

11. Când merită făcută o evaluare endocrinologică?

O evaluare medicală poate fi justificată atunci când scăderea libidoului este persistentă, reprezintă o schimbare față de situația anterioară sau este însoțită de alte simptome.

De exemplu:

La bărbați

  • scăderea persistentă a dorinței sexuale;

  • pierderea erecțiilor spontane;

  • disfuncție erectilă;

  • oboseală inexplicabilă;

  • infertilitate;

  • ginecomastie;

  • simptome sugestive pentru boală tiroidiană.

La femei

  • scăderea persistentă a dorinței;

  • uscăciune vaginală;

  • durere la contact;

  • menstruații neregulate sau absente;

  • secreție lactată în afara perioadei de alăptare;

  • simptome de menopauză;

  • simptome sugestive pentru hipotiroidism sau hipertiroidism.

În aceste situații, investigațiile trebuie alese în funcție de simptome și istoricul medical.

12. Concluzii

Hormonii au un rol important în reglarea dorinței și funcției sexuale, însă sexualitatea umană nu poate fi redusă la un singur hormon.

Testosteronul are un rol central în dorința sexuală masculină, iar deficitul său confirmat poate fi asociat cu reducerea libidoului. La anumite femei cu tulburare de dorință sexuală hipoactivă, testosteronul poate avea un rol terapeutic, dar utilizarea sa trebuie făcută în contexte bine definite. (PubMed⁠)

Estrogenul contribuie important la sănătatea urogenitală feminină, iar reducerea sa, în special după menopauză, poate favoriza uscăciunea și durerea sexuală și poate afecta indirect dorința. (PubMed Central (PMC)⁠)

Prolactina crescută poate reduce dorința sexuală și poate afecta axa reproductivă. În special la bărbați, hiperprolactinemia este o cauză endocrină importantă, deși relativ rară, a tulburărilor sexuale. (PubMed⁠)

Hormonii tiroidieni influențează, de asemenea, sexualitatea. Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot fi asociate cu tulburări ale dorinței și funcției sexuale, prin mecanisme hormonale, metabolice, neurologice și psihologice. (PubMed⁠)

În concluzie, atunci când libidoul scade persistent, abordarea corectă nu este căutarea unui singur „hormon al dorinței”, ci evaluarea integrată a sistemului endocrin, a stării generale de sănătate, a medicamentelor, a somnului, a factorilor psihologici și a relației de cuplu.

Bibliografie

  1. Rastrelli G, Antonio L, Carrier S, Isidori A, Maggi M. The hormonal regulation of men’s sexual desire, arousal, and penile erection: recommendations from the fifth international consultation on sexual medicine (ICSM 2024). Sexual Medicine Reviews. 2025. doi:10.1093/sxmrev/qeaf025. (PubMed⁠)

  2. Corona G, Rastrelli G, Maggi M. Endocrinologic Control of Men’s Sexual Desire and Arousal/Erection. Journal of Sexual Medicine. 2016;13(3):317–337. doi:10.1016/j.jsxm.2016.01.007. (PubMed⁠)

  3. Maggi M, Buvat J, Corona G, Guay A, Torres LO. Hormonal causes of male sexual dysfunctions and their management (hyperprolactinemia, thyroid disorders, GH disorders, and DHEA). Journal of Sexual Medicine. 2013;10(3):661–677. doi:10.1111/j.1743-6109.2012.02735.x. (PubMed⁠)

  4. Corona G, et al. Hyperprolactinemia and male sexual function: focus on erectile dysfunction and sexual desire. International Journal of Impotence Research. 2023. doi:10.1038/s41443-023-00717-1. (PubMed⁠)

  5. Davis SR, Guay AT, Shifren JL, Mazer NA. Endocrine aspects of female sexual dysfunction. Journal of Sexual Medicine. 2004;1(1):82–86. doi:10.1111/j.1743-6109.2004.10112.x. (PubMed⁠)

  6. Parish SJ, et al. International Society for the Study of Women’s Sexual Health Clinical Practice Guideline for the Use of Systemic Testosterone for Hypoactive Sexual Desire Disorder in Women. Journal of Women’s Health. 2021. (PubMed Central (PMC)⁠)

  7. The sexual dysfunction in women with thyroid disorders: a meta-analysis. BMC Endocrine Disorders. 2024. (PubMed Central (PMC)⁠)

  8. Thyroid diseases and female sexual dysfunctions. Sexual Medicine Reviews. 2024;12(3):321–333. doi:10.1093/sxmrev/qeae021. (PubMed⁠)

  9. Effects of Hypothyroidism and Subclinical Hypothyroidism on Sexual Function: A Meta-Analysis of Studies Using the Female Sexual Function Index. 2020. (PubMed Central (PMC)⁠)

  10. High-value laboratory testing in erectile dysfunction, reduced sexual desire, and suspected hypogonadism: analytical pitfalls and selective biomarker use. 2026. (PubMed⁠)