La farmacie, multe femei întreabă discret despre absorbante pentru câteva picături de urină apărute în timpul sexului sau atunci când râd ori tușesc. Uneori schimbarea este pusă automat pe seama vârstei și este suportată în tăcere. Menopauza poate influența planșeul pelvin și țesuturile din zona intimă, dar pierderile de urină, senzația de presiune sau durerea nu sunt lucruri pe care trebuie să le accepți fără să cauți ajutor.
Ce se poate schimba în jurul menopauzei?
Pe măsură ce ovarele produc mai puțin estrogen, țesuturile vaginale și uretrale pot deveni mai subțiri, mai puțin elastice și mai sensibile. Aceste modificări fac parte din ceea ce medicii numesc uneori sindrom genitourinar al menopauzei. Nu se manifestă la toate femeile la fel și nu apare neapărat imediat după ultima menstruație.
Planșeul pelvin este grupul de mușchi care susține vezica urinară, uterul și rectul. El participă și la controlul urinei, la senzațiile sexuale și la contracțiile din timpul orgasmului. După nașteri, intervenții chirurgicale, constipație cronică, tuse persistentă sau schimbări hormonale, acești mușchi pot deveni mai slabi. Uneori se întâmplă contrariul: rămân permanent încordați, iar acest lucru poate da durere, presiune sau dificultăți la penetrare.
De ce pot apărea pierderi în timpul intimității?
În timpul penetrării, presiunea asupra vezicii și schimbarea poziției pelvisului pot declanșa o pierdere de urină. La unele femei, orgasmul provoacă involuntar contracții ale vezicii sau ale planșeului pelvin. Dacă apare și nevoia bruscă, greu de controlat, de a urina, mecanismul poate fi diferit de cel al pierderilor la tuse sau efort. De aceea, felul în care apare simptomul ajută medicul să aleagă evaluarea și tratamentul potrivit.
Soluții care merită luate în calcul:
Nu există un singur exercițiu sau un singur produs potrivit pentru toate situațiile. Un consult ginecologic, urologic sau de fizioterapie a planșeului pelvin poate clarifica dacă problema vine mai ales din slăbiciune musculară, tensiune, modificări ale țesuturilor sau dintr-o afecțiune a vezicii.
Fizioterapia specializată nu înseamnă doar contracții repetate ale mușchilor. Terapeutul poate verifica dacă îi activezi corect, dacă îi poți relaxa și dacă respirația, postura și mișcările bazinului contribuie la simptome. Exercițiile Kegel pot fi utile pentru unele tipuri de incontinență, dar făcute fără indicație sau în exces pot agrava tensiunea și durerea. Dacă simți că zona este permanent încordată, nu începe un program intens fără o evaluare.
Pentru senzația de uscăciune sau disconfort în timpul contactului, lubrifianții pe bază de apă ori silicon pot reduce frecarea. Ei se folosesc la nevoie și nu tratează cauza hormonală. Cremele sau gelurile hidratante vaginale se utilizează regulat, conform instrucțiunilor, și au alt scop decât lubrifiantul. Dacă simptomele persistă, medicul poate discuta despre tratamente locale cu estrogen sau alte opțiuni; alegerea depinde de istoricul tău medical, de tratamentele urmate și de eventualele contraindicații.
Ce poți încerca în viața de zi cu zi:
Golește vezica înainte de contact, fără să reduci exagerat cantitatea de lichide băută în restul zilei.
Observă când apar pierderile: la penetrare, la orgasm, la schimbarea poziției sau la presiune pe abdomen.
Discută cu partenerul despre un ritm mai lent, poziții confortabile și pauze; durerea nu trebuie ignorată pentru a păstra intimitatea.
Previno constipația și evită împingerea repetată la toaletă, deoarece presiunea asupra planșeului pelvin se poate accentua.
Cere îndrumare înainte de a folosi dispozitive intravaginale, suplimente sau produse promovate ca soluții pentru „tonifiere” intimă.
Un detaliu practic: dacă folosești lubrifianți împreună cu prezervative, verifică instrucțiunile produsului. Unele formule uleioase pot deteriora latexul și pot reduce protecția. Iar menopauza nu înseamnă automat că protecția împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală nu mai este necesară.
Când să consulți medicul?
Programează un consult dacă pierderile de urină se repetă, apar dureri la contact, senzație de greutate sau de „ceva care coboară”, usturime la urinare, sânge în urină ori sângerare vaginală după menopauză. Mergi mai repede la medic dacă ai febră, durere lombară, sânge vizibil în urină sau nu poți urina. Orice sângerare vaginală apărută după 12 luni fără menstruație trebuie evaluată, chiar dacă este redusă și apare o singură dată.
Poate fi stânjenitor să vorbești despre urină, durere sau schimbări în timpul sexului, dar aceste simptome sunt frecvente și pot avea cauze tratabile. Un plan făcut împreună cu medicul și, când este indicat, cu un fizioterapeut specializat îți poate reda controlul și confortul, fără să transformi intimitatea într-un test de rezistență.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului.
