Mulți oameni ajung la farmacie spunând că „au parodontoză” doar pentru că le sângerează gingiile. Uneori este vorba despre o inflamație superficială, care poate fi controlată cu îngrijire corectă și un consult stomatologic. Alteori, boala a avansat în tăcere. Aici este problema: țesuturile care țin dinții fixați în maxilar pot fi afectate fără să doară.

Ce înseamnă, de fapt, parodontoza

În limbajul obișnuit, „parodontoză” este folosit pentru bolile parodontale. Termenul medical întâlnit frecvent este parodontita, o inflamație asociată cu acumularea plăcii bacteriene și care poate afecta gingia, ligamentul din jurul dintelui și osul de susținere.

La început, gingia poate fi roșie, umflată sau sângera la periaj. Dacă inflamația persistă, între gingie și dinte se pot forma spații mai adânci, unde se adună bacterii și tartru. În timp, dinții pot deveni mobili, iar gingia se poate retrage. Nu orice sângerare înseamnă parodontită, dar nici nu ar trebui considerată „normală”.

De ce poate trece neobservată

Durerea nu este întotdeauna prezentă. Sângerarea poate apărea doar ocazional, respirația urât mirositoare poate fi pusă pe seama alimentelor, iar retragerea gingiei poate fi observată abia când dinții par mai lungi sau devin sensibili la rece. Unele persoane se obișnuiesc cu aceste schimbări și amână controlul.

Fumatul poate masca sângerarea, deoarece afectează circulația la nivelul gingiilor. Astfel, lipsa sângelui pe periuță nu dovedește că gingiile sunt sănătoase. Riscul este influențat și de diabetul dezechilibrat, igiena orală dificilă, predispoziția familială, stresul, unele medicamente care reduc saliva și lucrările dentare care rețin placa.

Ce poți face acasă, fără să rănești gingiile

Primul pas nu este să freci mai tare, ci să îndepărtezi placa în mod constant și delicat. O periuță cu peri moi sau medii, folosită cu mișcări scurte la linia gingiei, este de obicei mai potrivită decât una dură. Presiunea mare poate irita gingia și favoriza retragerea ei, fără să curețe mai bine.

Curățarea dintre dinți contează deoarece periuța nu ajunge eficient în aceste spații. Ața dentară poate fi utilă acolo unde contactele sunt strânse, iar periuțele interdentare sunt adesea mai potrivite când există spații mai largi sau retrageri gingivale. Mărimea corectă trebuie aleasă cu ajutorul medicului dentist ori al igienistului; dacă periuța intră cu forță, poate răni.

  • Periază dinții de două ori pe zi, aproximativ două minute, fără să apeși agresiv.
  • Curăță zilnic spațiile dintre dinți, alegând metoda potrivită pentru anatomia ta.
  • După periaj, scuipă excesul de pastă și evită să clătești abundent, pentru ca fluorul să rămână mai mult timp pe dinți.
  • Nu folosi scobitori, bicarbonat sau soluții concentrate improvizate pentru a „trata” gingiile.
  • Respectă controalele și igienizările recomandate, deoarece tartrul nu poate fi îndepărtat complet acasă.
  • Dacă fumezi, discută cu medicul despre renunțare; reducerea sau oprirea fumatului ajută sănătatea orală și generală.

Dar apa de gură?

O apă de gură poate fi recomandată în anumite situații, însă nu înlocuiește periajul și curățarea interdentară. Produsele antiseptice folosite prea mult timp pot păta dinții, modifica gustul sau irita mucoasa, în funcție de substanța activă. Soluțiile cu clorhexidină, de exemplu, se utilizează de regulă pe perioade limitate și la recomandarea medicului dentist. Nu transforma apa de gură într-o scurtătură pentru o igienă incompletă.

De ce detartrajul nu „strică” dinții

La tejghea aud uneori teama că detartrajul ar slăbi dinții. Procedura îndepărtează depunerile dure care irită gingia; nu înlocuiește osul pierdut și nu vindecă singură o parodontită avansată, dar face parte din îngrijirea profesională. După îndepărtarea tartrului, poți simți temporar sensibilitate sau impresia că există spații mai mari între dinți. De multe ori, aceste spații erau ascunse de inflamație și depuneri.

Medicul dentist poate evalua sângerarea, adâncimea spațiilor din jurul dinților, mobilitatea și retragerea gingiilor. În funcție de rezultat, poate recomanda igienizare profesională, tratament parodontal și controale mai dese. Uneori sunt necesare radiografii pentru a verifica nivelul osului.

Când să consulți medicul

Programează un consult dacă gingiile sângerează repetat, sunt umflate sau roșii, dacă respirația neplăcută persistă în ciuda igienei corecte, observi retragerea gingiei ori ai dinți sensibili sau mobili. Prezența puroiului, durerea intensă, umflarea feței, febra sau dificultatea la înghițire necesită evaluare rapidă. Dacă ai diabet, fumezi sau iei tratamente care usucă gura, nu amâna verificarea doar pentru că simptomele sunt ușoare.

Gingiile sănătoase nu ar trebui să fie o sursă constantă de sânge, miros neplăcut sau mobilitate dentară. Cu igienă zilnică blândă, curățare interdentară și evaluări regulate, poți opri multe probleme înainte să afecteze țesuturile de susținere. Dacă observi o schimbare, mergi la dentist înainte ca lipsa durerii să te liniștească fals.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului.