Postul intermitent și alte strategii nutriționale pentru controlul greutății: perspectiva farmacistului
Introducere
Obezitatea este o boală cronică și recurentă, rezultată din interacțiunea complexă dintre factori biologici, comportamentali, genetici, sociali și de mediu. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în anul 2022 aproximativ 2,5 miliarde de adulți erau supraponderali, dintre care aproximativ 890 de milioane prezentau obezitate. (Organizația Mondială a Sănătății)
Excesul ponderal este asociat cu numeroase afecțiuni cronice, inclusiv boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2 și anumite forme de cancer. Din acest motiv, prevenirea și tratamentul excesului ponderal reprezintă obiective importante pentru sistemele de sănătate. (Organizația Mondială a Sănătății)
Managementul greutății nu trebuie redus la utilizarea unor diete restrictive. Ghidurile moderne recomandă o abordare individualizată, care să țină cont de preferințele alimentare, stilul de viață, situația socio-economică și comorbiditățile pacientului. NICE recomandă ca intervențiile dietetice să urmărească obținerea unui deficit energetic, dar în cadrul unei alimentații echilibrate și sustenabile pe termen lung. (Nice)
În acest context, postul intermitent a devenit una dintre cele mai discutate strategii nutriționale pentru controlul greutății.
2. Principiile controlului greutății
Controlul greutății corporale presupune menținerea unui echilibru între aportul energetic și consumul energetic. Pentru reducerea greutății, este necesară, în general, obținerea unui deficit energetic.
Totuși, controlul greutății nu depinde exclusiv de numărul de calorii. Calitatea alimentelor, aportul de proteine și fibre, activitatea fizică, somnul, comportamentul alimentar și factorii psihosociali pot influența rezultatele pe termen lung.
OMS recomandă o alimentație bazată pe principiile de adecvare, echilibru, moderație și diversitate, cu predominanța alimentelor minim procesate sau neprocesate. Fructele, legumele, leguminoasele, cerealele integrale și nucile reprezintă componente importante ale unei alimentații sănătoase. (Organizația Mondială a Sănătății)
Prin urmare, o strategie de control al greutății trebuie să urmărească nu doar scăderea kilogramelor, ci și îmbunătățirea stării generale de sănătate.
3. Postul intermitent
3.1. Definiție
Postul intermitent reprezintă o strategie alimentară în care perioadele de alimentație alternează cu perioade de restricționare a aportului alimentar.
Spre deosebire de dietele tradiționale, care stabilesc în principal ce alimente trebuie consumate, postul intermitent se concentrează în special asupra momentului în care alimentele sunt consumate.
Cele mai utilizate forme sunt:
alimentația cu restricționarea intervalului orar – de exemplu, consumul alimentelor într-o fereastră de 8–10 ore;
postul în zile alternative;
metoda 5:2 – cinci zile cu alimentație obișnuită și două zile cu reducerea semnificativă a aportului energetic;
postul periodic, cu perioade mai lungi de restricție alimentară.
Aceste metode diferă semnificativ între ele, ceea ce face dificilă compararea directă a rezultatelor studiilor.
4. Mecanisme posibile prin care postul intermitent influențează greutatea
Efectele postului intermitent asupra greutății pot fi explicate prin mai multe mecanisme.
În primul rând, reducerea perioadei în care pacientul consumă alimente poate duce la reducerea spontană a aportului energetic.
În al doilea rând, perioadele fără aport alimentar determină modificări metabolice, inclusiv utilizarea progresivă a rezervelor energetice.
De asemenea, postul poate influența anumite procese metabolice și hormonale implicate în reglarea apetitului și a metabolismului energetic.
Cu toate acestea, este important ca pacientul să înțeleagă că postul intermitent nu „anulează” aportul caloric. Dacă în perioada de alimentație sunt consumate cantități mari de alimente cu densitate energetică ridicată, scăderea în greutate poate să nu apară.
5. Eficiența postului intermitent în controlul greutății
Datele disponibile sugerează că postul intermitent poate determina scădere ponderală la anumite persoane. Totuși, beneficiul pare să fie legat în mare măsură de reducerea totală a aportului energetic.
Ghidul NICE privind managementul supraponderii și obezității, actualizat în 2025–2026, nu formulează în prezent o recomandare pentru utilizarea postului intermitent la adulți. NICE consideră că dovezile existente sunt insuficiente pentru a stabili cu certitudine eficiența acestei strategii în comparație cu alte abordări alimentare și recomandă efectuarea unor cercetări suplimentare. (Nice)
Acest aspect este important în consilierea pacientului. Farmacistul nu ar trebui să prezinte postul intermitent ca fiind o metodă universal superioară dietelor convenționale.
Mai degrabă, trebuie explicat că acesta poate fi o opțiune alimentară pentru anumite persoane, dacă este compatibilă cu starea lor de sănătate și poate fi urmată într-un mod echilibrat și sustenabil.
6. Avantajele potențiale ale postului intermitent
Printre avantajele potențiale se pot menționa:
structurarea mai simplă a meselor;
reducerea numărului de momente de alimentație;
reducerea gustărilor între mese;
posibilitatea reducerii aportului energetic;
scăderea greutății corporale la unele persoane;
posibilă îmbunătățire a unor parametri metabolici.
Pentru anumite persoane, o regulă simplă privind intervalul de alimentație poate fi mai ușor de respectat decât numărarea permanentă a caloriilor.
Totuși, aceste avantaje depind de capacitatea pacientului de a menține strategia și de calitatea alimentației în perioada în care consumă alimente.
7. Limitele și riscurile postului intermitent
Postul intermitent nu este potrivit pentru toate persoanele.
Restricționarea alimentației poate fi asociată cu:
senzație de foame;
cefalee;
amețeli;
iritabilitate;
oboseală;
dificultăți de concentrare;
aport insuficient de anumite substanțe nutritive;
episoade de supraalimentare în perioada de alimentație.
O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu afecțiuni cronice sau celor care urmează tratamente ce pot fi influențate de modificarea programului alimentar.
De exemplu, persoanele cu diabet zaharat tratate cu insulină sau anumite medicamente care cresc riscul de hipoglicemie trebuie să discute cu medicul înainte de a adopta un regim de post.
În cazul unor persoane cu tulburări de alimentație actuale sau antecedente, strategiile restrictive pot fi nepotrivite și necesită evaluare specializată.
8. Dieta mediteraneană
Dieta mediteraneană este una dintre strategiile alimentare frecvent utilizate în promovarea sănătății metabolice.
Aceasta se bazează în principal pe:
legume și fructe;
cereale integrale;
leguminoase;
nuci și semințe;
ulei de măsline;
pește;
cantități moderate de lactate și ouă;
consum redus de carne roșie și alimente ultraprocesate.
Avantajul acestei abordări este faptul că poate fi utilizată pe termen lung și nu necesită eliminarea completă a unei categorii importante de macronutrienți.
OMS subliniază importanța consumului de alimente minim procesate și a unei alimentații diverse și echilibrate pentru sănătate. (Organizația Mondială a Sănătății)
Pentru pacientul interesat de controlul greutății, dieta mediteraneană poate constitui un model alimentar mai degrabă decât o dietă restrictivă de scurtă durată.
9. Dietele cu conținut redus de carbohidrați
Dietele low-carbohydrate reduc proporția carbohidraților din alimentație și pot pune accent mai mare pe proteine, legume și grăsimi.
Reducerea carbohidraților poate conduce la scăderea aportului energetic și, implicit, la reducerea greutății corporale.
Totuși, nu este necesară eliminarea completă a carbohidraților. Calitatea surselor de carbohidrați este importantă, iar cerealele integrale, leguminoasele, fructele și legumele pot face parte dintr-o alimentație sănătoasă.
NICE precizează că reducerea anumitor macronutrienți, inclusiv carbohidrații sau grăsimile, poate fi utilizată pentru reducerea aportului energetic, cu condiția ca alimentația să rămână echilibrată. (Nice)
10. Dietele cu conținut redus de grăsimi
Reducerea aportului de grăsimi poate contribui la scăderea aportului energetic, deoarece grăsimile au o densitate energetică mai mare decât proteinele și carbohidrații.
Totuși, eliminarea excesivă a grăsimilor nu este recomandată. Grăsimile nesaturate, prezente de exemplu în uleiul de măsline, nuci și pește, au un rol important într-o alimentație sănătoasă.
Prin urmare, obiectivul nu ar trebui să fie eliminarea grăsimilor, ci reducerea aportului de grăsimi saturate și alegerea unor surse de grăsimi mai favorabile din punct de vedere nutrițional.
11. Dietele foarte restrictive și riscul de efect „yo-yo”
Dietele extrem de restrictive pot produce o scădere rapidă a greutății, dar pot fi dificil de menținut.
NICE recomandă ca strategiile alimentare să fie individualizate și să asigure un aport nutrițional adecvat. Dietele foarte hipocalorice trebuie utilizate doar în contexte specializate și cu supraveghere; acestea nu sunt recomandate ca strategie pe termen lung. (Nice)
Recâștigarea greutății reprezintă o problemă frecventă în managementul obezității. De aceea, succesul unei strategii nu ar trebui evaluat doar prin kilogramele pierdute în primele săptămâni, ci și prin capacitatea persoanei de a menține schimbările pe termen lung.
12. Alimentația bazată pe alimente minim procesate
O strategie importantă pentru controlul greutății este creșterea proporției alimentelor minim procesate.
Acestea includ:
legume;
fructe;
leguminoase;
cereale integrale;
nuci și semințe;
pește;
carne slabă;
ouă;
lactate în cantități adecvate.
În schimb, consumul frecvent de alimente ultraprocesate, băuturi îndulcite și produse cu densitate energetică mare poate favoriza un aport caloric crescut.
OMS recomandă ca baza alimentației sănătoase să fie reprezentată de alimente minim procesate și neprocesate, cu un aport redus de zaharuri libere, grăsimi nesănătoase și sodiu. (Organizația Mondială a Sănătății)
13. Activitatea fizică și controlul greutății
Strategiile nutriționale trebuie asociate cu activitatea fizică.
Activitatea fizică contribuie la creșterea consumului energetic și are beneficii independente asupra sănătății cardiovasculare și metabolice.
OMS recomandă adulților cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, ca reper general pentru sănătate. (Organizația Mondială a Sănătății)
Pentru pacient, obiectivul nu trebuie să fie neapărat atingerea imediată a unui nivel ridicat de activitate fizică. Creșterea progresivă a mișcării zilnice poate reprezenta o abordare mai realistă.
14. Rolul farmacistului în controlul greutății
Farmacistul reprezintă unul dintre profesioniștii din domeniul sănătății cu acces frecvent și direct la populație.
OMS subliniază rolul profesioniștilor din sănătate în evaluarea greutății, consilierea privind alimentația și stilul de viață și monitorizarea factorilor de risc asociați. (Organizația Mondială a Sănătății)
În acest context, farmacistul poate contribui prin mai multe activități.
14.1. Identificarea nevoilor pacientului
În timpul discuției cu pacientul, farmacistul poate identifica:
obiectivele acestuia;
tipul de strategie alimentară utilizată;
existența unor boli cronice;
tratamentele administrate;
utilizarea suplimentelor alimentare;
eventualele reacții adverse sau simptome.
Aceste informații pot ajuta la identificarea situațiilor în care pacientul trebuie îndrumat către medic sau dietetician.
14.2. Consilierea privind utilizarea corectă a dietelor
Farmacistul poate explica diferențele dintre strategiile alimentare și poate combate anumite mituri legate de slăbit.
De exemplu, pacientul poate fi informat că:
postul intermitent nu garantează scăderea în greutate;
calitatea alimentelor rămâne importantă;
reducerea excesivă a caloriilor poate fi problematică;
suplimentele „pentru slăbit” nu reprezintă automat o soluție sigură sau eficientă;
activitatea fizică și somnul sunt componente importante ale managementului greutății.
15. Rolul farmacistului în cazul pacienților tratați medicamentos
Această componentă este deosebit de importantă.
Modificarea alimentației poate influența necesarul sau efectul anumitor medicamente.
O atenție specială este necesară la pacienții care utilizează:
insulină;
sulfoniluree;
anumite medicamente pentru hipertensiune;
anticoagulante, în anumite situații;
medicamente a căror administrare este dependentă de alimentație.
Farmacistul trebuie să verifice tratamentul pacientului și să identifice situațiile în care modificarea programului alimentar poate necesita intervenția medicului.
În cazul pacienților cu diabet zaharat, de exemplu, perioadele prelungite fără alimentație pot crește riscul unor dezechilibre glicemice, în funcție de schema terapeutică.
16. Postul intermitent și suplimentele alimentare
Persoanele care urmează diete restrictive pot apela la suplimente alimentare pentru compensarea presupuselor deficite nutriționale.
Farmacistul trebuie să analizeze necesitatea reală a suplimentării și să țină cont de:
dieta pacientului;
medicamentele utilizate;
eventualele afecțiuni;
dozele administrate;
riscul de interacțiuni.
Este important ca suplimentele să nu fie prezentate ca substitut pentru o alimentație echilibrată.
De asemenea, utilizarea simultană a mai multor produse pentru slăbit poate crește riscul de reacții adverse sau de administrare excesivă a anumitor ingrediente.
17. Când trebuie pacientul îndrumat către medic?
Farmacistul trebuie să recunoască situațiile în care consilierea generală nu este suficientă.
Adresarea către medic poate fi necesară în cazul:
obezității severe;
diabetului zaharat;
episoadelor de hipoglicemie;
hipertensiunii necontrolate;
sarcinii sau alăptării;
bolilor renale sau hepatice;
antecedentelor de tulburări de alimentație;
scăderii rapide și neintenționate în greutate;
simptomelor persistente apărute în timpul unei diete;
utilizării concomitente a mai multor medicamente;
dorinței de a începe o dietă foarte hipocalorică.
În aceste situații, abordarea optimă este una multidisciplinară, care poate include medicul, farmacistul și dieteticianul/nutriționistul, în funcție de nevoile pacientului.
18. Avantajele unei abordări personalizate
Nu există o singură dietă potrivită pentru toate persoanele.
NICE recomandă ca intervențiile dietetice să fie flexibile și individualizate, luând în considerare preferințele alimentare, circumstanțele personale, comorbiditățile și posibilitatea menținerii pe termen lung. (Nice)
Astfel, pentru un pacient poate fi mai ușor să respecte o alimentație cu restricționarea intervalului orar, în timp ce pentru altul o dietă mediteraneană sau o reducere moderată a aportului caloric poate fi mai ușor de menținut.
Succesul pe termen lung depinde în mare măsură de sustenabilitatea strategiei.
19. Concluzii
Postul intermitent reprezintă o strategie nutrițională populară pentru controlul greutății și poate contribui la reducerea greutății corporale la anumite persoane. Cu toate acestea, dovezile actuale nu permit concluzia că postul intermitent este universal superior altor metode de reducere a aportului energetic. NICE consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru stabilirea eficienței sale în managementul greutății. (Nice)
Indiferent de strategia aleasă, o alimentație sănătoasă trebuie să fie echilibrată, diversificată și suficient de sustenabilă pentru a putea fi menținută pe termen lung. Dieta mediteraneană, reducerea moderată a aportului energetic, creșterea consumului de alimente minim procesate și activitatea fizică reprezintă componente importante ale unei abordări complexe.
Din perspectiva farmacistului, controlul greutății reprezintă o oportunitate de consiliere și educație pentru sănătate. Farmacistul poate identifica factorii de risc, poate verifica tratamentul medicamentos, poate oferi informații despre utilizarea responsabilă a suplimentelor și poate identifica situațiile care necesită trimiterea pacientului către medic sau dietetician.
În concluzie, obiectivul principal nu ar trebui să fie găsirea unei „diete perfecte”, ci identificarea unei strategii sigure, echilibrate, individualizate și sustenabile, adaptată caracteristicilor și nevoilor fiecărui pacient.
Bibliografie
World Health Organization. Obesity and overweight. Geneva: WHO; 2025. (Organizația Mondială a Sănătății)
World Health Organization. Healthy diet. Geneva: WHO; 2026. (Organizația Mondială a Sănătății)
World Health Organization Regional Office for Europe. Nutrition for a healthy life – WHO recommendations. Copenhagen: WHO Europe; 2025. (Organizația Mondială a Sănătății)
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Overweight and obesity management (NG246). London: NICE; 2025, updated 2026. (Nice)
NICE. Physical activity and diet – Overweight and obesity management. NG246. London: National Institute for Health and Care Excellence; 2025. (Nice)
NICE. Effectiveness of different diets in achieving and maintaining weight loss. Evidence Review F. London: National Institute for Health and Care Excellence; 2025. (Nice)
NICE. Rationale and impact – Intermittent fasting in adults. NG246. London: National Institute for Health and Care Excellence; 2025. (Nice)
World Health Organization. Obesity: Health consequences of being overweight. Geneva: WHO; 2024. (Organizația Mondială a Sănătății)
World Health Organization. Obesity – Prevention and control. Geneva: WHO. (Organizația Mondială a Sănătății)
National Institute for Health and Care Excellence. Recommendations for research: intermittent fasting in adults. NG246. London: NICE; 2025. (Nice)
